ADEVARUL DESPRE MIROSUL CRAPULUI

Ca toate animalele, peștii trebuie să fie conștienți de ceea ce se întâmplă în jurul lor dacă vor supraviețui. Ei au nevoie de un set de instrumente senzoriale care să le permită să comunice între ei, să navigheze în jurul mediului și să evite pradă. În plus, aceștia trebuie să poată localiza cu exactitate hrana de calitate în mediul lor, care odată consumată le va permite să crească.

Deoarece peștii trăiesc într-un mediu întunecat, unde vizibilitatea este frecvent slabă, ca grup, ei au evoluat pentru a fi extrem de eficienți la preluarea mesajelor chimice difuzate prin apă. Aceste mesaje chimice ar putea veni de la un partener, un prădător sau chiar de la hrana. Deși crapul are o pereche de ochi relativ mari, obiceiul lor de a se hrăni pe fundul apei, le-a impus să aibă simțurile mirosului si gustului, extrem de dezvoltate. În articolul acesta vreau să atrag atenția asupra simțurilor crapului și, în special, să mă uit la modul în care funcționează simțul mirosului crapului.
Crapul are o pereche de nări situate pe partea superioară a capului, în fața ochilor. Cei mai mulți pescari de crap vor fi observat cele două clape mici de piele care stau în poziție verticală la aproximativ trei-cinci milimetri afară din botul peștilor. Sunt ușor de văzut, deși dacă nu le privești cu atenție, acestea par destul de nesemnificative.

O inspecție mai atentă a uneia dintre aceste clapete de piele va dezvălui că aceasta marchează de fapt punctul în care două găuri mici intră în capul peștelui. Clapeta pielii se află de fapt între cele două găuri și sub ea, în interiorul cavității nazale, se află rozeta olfactivă. Aceasta este o zonă de piele bine îndoită, care este clar vizibilă dacă privești în jos în cavitatea nazală. Rozeta olfactivă conferă crapului capacitatea sa de a mirosi apa. Cavitatea nazală ia forma unui bol superficial, prin care apa este forțată sa intre în timpul înotului prin mici diferențe de presiune între cele două orificii de intrare, prin bătaia firelor de păr sau a cililor mici în interiorul cavității.

Apa este un solvent și, prin urmare, un purtător de substanțe chimice ...

Crapul are foarte bine adaptate simtul mirosului pentru a intercepta stimuli chimici din corpul apei, deoarece aceasta trece prin cavitatea lor nazală și intră în contact cu rozeta olfactivă. După cum am menționat deja, suprafața rozetei olfactive este bine pliată. Acest lucru oferă rozetei olfactive o suprafață uriașă, îmbunătățind contactul cu apa care curge pe toata suprafața sa. Straturile de piele sunt acoperite de celule care sunt foarte sensibile la substanțele chimice din apă. Acest nivel ridicat de sensibilitate la compoziția chimică a apei nu numai că conferă crapului capacitatea sa de a mirosi potențiale surse de hrana, dar constituie și un mijloc vital de detectare a altor mesaje chimice complexe. Acesta va recunoaste si indicii chimici eliberați de potențialii parteneri în perioada de reproducere și orice substanțe chimice de teamă care pot fi eliberate de alți pești.

Un grup de substanțe chimice pe care peștii sunt deosebit de eficienți in detectarea lor in apa, sunt aminoacizii. Aminoacizii alimentează adesea declanșatori pentru pește, iar crapul este capabil să adune concentrații uimitor de scăzute ale unor aminoacizi cheie în coloana de apă. Cercetările au demonstrat că crapul este capabil să detecteze unii aminoacizi la niveluri cât mai scăzute ca o parte pe trilion. Dacă am traduce asta, ar fi echivalentul aproximativ a unei lingurițe dintr-un produs chimic diluat într-un lac cu un volum de aproximativ două mii de piscine publice! Odată ce un crap a detectat stimuli chimici de care este atras, va căuta sursa folosind informațiile obținute din rozetele olfactive de o parte și de alta a capului. Acest lucru va permite peștilor să detecteze direcția sursei de hrană. Aminoacizii care miros atractiv pentru crap sunt eliberați de hrana care apae în mod natural în întreaga lume acvatică. Melcii, viermele de sânge și o gamă uriașă de alte nevertebrate minuscule cu care se poate hrăni crapul vor elibera aminoacizi liberi și mirosuri în coloana de apă, pe măsură ce își duc viața. Acești aminoacizi și mirosuri vor acționa ca niște semne intermitente uriașe asupra crapului atrăgându-i spre capăt! Un vierme de sânge așezat izolat în pământ nu va da decât un mic semnal alimentar de care un pește care trece pe-acolo se poate lipsi, dar o zonă de silt care este plină de aceste surse de hrana valoroase va degaja un miros mult mai puternic și va fi mult mai probabil să intereseze un pește trecător.
Este ca și cum te-ai plimba pe o stradă înaltă când te simți puțin singur . Este puțin probabil să vă atragă atenția o singură gogoasa solitară, caldă, așezată pe un raft. Deși gogoasa va avea miros, semnalul este foarte slab și dacă nu intrăm chiar în magazin, nu vom putea observa deloc gogoasa. Cu toate acestea, dacă un alt magazin are rafturi acoperite în produse de patiserie caldă, care emană mirosul familiar, atunci semnalul alimentar este mult mai puternic și suntem mult mai probabil să investigăm! Multe dintre momelile pe care le folosim pentru capturarea crapului emană mirosuri pe care peștele este capabil să le detecteze de la o distanță considerabilă. Crapul va afla rapid că anumite mirosuri din lac sunt cele emise de surse alimentare valoroase. Aceasta este cheia pentru a stabili o momeală prin pre-momeli. Peștele va învăța să lege mirosul unei momeli cu mâncarea și apoi să caute în mod activ mai mult din același miros atunci când are chef să se hrănească. Având în vedere acest lucru, este ușor să prinzi atunci când adaugi mirosuri la o momeală. Este important să ne amintim că crapul are un simț al mirosului foarte dezvoltat. Chiar și o singură aluna tigrata va elibera suficient miros pentru a atrage atenția unui pește care trece.
Sper sa va fie de folos ... Fir intins !
Simon Scott
Sursa - Carpology Magazine